Un justitiabil care a epuizat caile interne (nationale) de atac impotriva unei hotarari pronuntate de instantele romane se va adresa cu cerere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului , cu sediul la Strassbourg , instanta care este competenta a constata incalcarea Conventiei Europene pentru “Apararea Drepturilor si a Libertatilor Fundamentale” de catre un stat semnatar (printre  care si Romania) , dar care nu este o institutie a Uniunii Europene , asa cum este Curtea de Justitie a Uniunii Europene si care are sediul la Luxembourg, ci o instanta internationala .

Curtea Internationala de Justitie de la Haga este o institutie a O.N.U. , este principalul organ judiciar al acestei organizatii si este reglementata de Carta Natiunilor Unite , statutul sau facand parte integranta din Carta. Jurisdictia obligatorie a acestei instante a fost acceptata de 59 de state din cele 187 semnatate ale statutului . Hotararile adoptate sunt definitive si obligatorii  pentru partile litigante . Acestea din urma sunt obligate sa respecte si sa puna in executare hotararile Curtii , sub consecinta interventiei Consiliului de Securitate al O.N.U.  . Dupa cum se observa , parti in procesele deduse judecatii acestei instante pot fi numai statele , iar nu si particularii – persoane fizice sau persoanele juridice de drept privat, Curtea analizand exclusiv raporturile conflictuale de drept international public . Un exemplu de conflict dedus judecatii in fata Curtii este cazul Romania – Ucraina privind constructia Canalului Bistroe din Delta Dunarii .

Curtea Penala Internationala de la Haga este tot o institutie creata de O.N.U.   . Statutul Curtii a fost adoptat in cadrul Conferintei O.N.U. de la Roma (15 iunie – 17 iulie 1998) si poate fi denumit ca “ un nou cod penal si de procedura penala la scara mondiala” – a se vedea Dumitru Diaconu , “Curtea penala internationala.Istorie si realitate. Ed. All Beck , 2000 . Sarcina acestei instante este aceea de a completa “competentele nationale penale “ .

Curtea Penala Internationala nu trebuie  sa fie confundata cu Tribunalul International Penal pentru  Yugoslavia de la Haga ( tot un organism judiciar penal instituit de catre O.N.U.) , instanta din urma avand in competenta judecarea crimelor impotriva umanitatii savarsite in timpul razboiului civil din fosta Yugoslavie .

Ambele institutii sunt “pietre de temelie” pentru viitoarea ordine sociala, juridica si politica  mondiala .

Sperand ca am lamurit care sunt competentele instantelor internationale aratate mai sus , asteptam in continuare scrisorile/ e-mailurile/comentariile cititorilor.

Cu privire la dreptul de moştenire al minorei înţelegem să facem o serie de precizări :

a) art.654 al.1cod civil statuează regula potrivit căreia „ pentru a putea succede trebuie neapărat ca persoana care succede să existe la momentul deschiderii succesiunii ” , adică la data când are loc decesul celui de la care se moşteneşte ;

b) art.654  prevede şi  o excepţie , „ copilul conceput este considerat că există ” ;   „ copilul născut mort este considerat că nu există ”. Deci copilul conceput şi născut viu (să fi respirat măcar o dată ) are dreptul să moştenească . Este  de reţinut că , în sistemul codului civil român , nu e necesar ca cel conceput să fie şi viabil , adică să aibă aptitudinea de a trăi .

Având în vedere dispoziţiile amintite mai sus , fiica cititoarei va veni indiscutabil la succesiunea tatălui său decedat , iar , mai mult de atât , acceptarea moştenirii pentru minoră va fi socotită întotdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar , deci copilul va răspunde pentru datoriile moştenirii numai în limita activului , putând chiar abandona bunurile succesorale dacă administrarea şi lichidarea succesiunii ar fi prea împovărătoare.

D – na B.R. nu ne oferă prea multe amănunte în privinţa împrejurărilor în care a decedat soţul dumneaei , dar această inuficienţă a datelor furnizate este pe deplin justificată din punct de vedere sentimental şi nu ne împiedică să facem unele aprecieri cu privire la dreptul de moştenire al fiului defunctului  , care execută o pedeapsă cu închisoarea în prezent .

Potrivit art. 655 cod civil , este nedemn de a succede şi , prin urmare , exclus de la succesiune „ condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct .” Această reglementare trebuie interpretată în sensul că , pentru a exista acest caz de nedemnitate succesorală , trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii :

- în primul rând , moştenitorul trebuie să fi săvârşit o infracţiune de omor (art. 174 , art.175 şi art. 176 cod penal ) asupra celui de la care moşteneşte , fie că infracţiunea s – a consumat , fie că a rămas în faza de tentativă . Trebuie precizat că uciderea din culpă (art. 178 cod penal ) sau loviturile ori vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 cod penal ) , infracţiuni ce au ca rezultat tot decesul , nu atrag sancţiunea nedemnităţii succesorale întrucât nu sunt săvârşite cu intenţia de a ucide .

- moştenitorul trebuie să fie condamnat penal definitiv în calitate de autor , coautor,  instigator , favorizator sau complice . Dacă succesorul a fost achitat , scos de sub urmărire penală , a decedat în timpul procesului penal sau anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare ori fapta a fost amnistiată înainte de condamnare , nedemnitatea nu va opera , iar moştenitorul nu va fi exclus de la succesiune .

Având în vedere cele expuse mai sus , admiţând că fiul soţului defunct  este nedemn , la succesiune vor veni exclusiv d – na B.R. şi fiica dumneaei . Potrivit Legii nr.319/1944 , soţia supravieţuitoare va culege 1/4 (un sfert ) din moştenire , restul de 3/4  ( trei sferturi) revenind fiicei defunctului .

Distinsa noastră cititoare nu ne oferă şi alte informaţii .

Sediul materiei îl reprezintă art. 1399-1401  cod civil; vânzarea unei moşteniri este un contract prin intermediul căruia titularul sau titularii unui drept succesoral înstrăinează cu titlu oneros acest drept către altă persoană .

Pentru a fi valabilă , vânzarea moştenirii trebuie să îndeplinescă atât condiţiile generale pentru validitatea oricărei vânzări , dar şi condiţia specială a momentului în care poate fi realizată această operaţiune juridică . O moştenire nedeschisă nu poate fi înstrăinată nici chiar cu consimţământul celui despre a cărui succesiune este vorba ( art. 702 şi 965 alin.2 cod civil ) .

Sancţiunea pentru vânzarea moştenirii survenite anterior deschiderii , adică anterior decesului celui de la care se moşteneşte ( defunctul ) , este nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare . Regula instituită de legiuitorul codului civil este justificată , posibilitatea înstrăinării unei moşteniri nedeschise putând trezi dorinţa morţii altei persoane .

În practica judiciară s – a decis în mod constant că premiul oferit de un cotidian abonaţilor săi prin tragere la sorţi nu conferă câştigătorului dreptul la acţiune în justiţie .

Debitorul (trustul de presă) acţionat în justiţie se poate apăra prin invocarea „ excepţiei de joc ” . Aceasta este o excepţie de ordine publică , neputând fi înlăturată prin voinţa părţilor , chiar instanţa de judecată având posibilitatea invocării din oficiu .

Precizăm că dreptul la premiul câştigat există pe mai departe , dar nu poate fi realizat pe calea executării silite , ci numai prin voinţa debitorului . O dată ce debitorul îşi va îndeplini obligaţia de bunăvoie , el nu va mai putea solicita restituirea premiului .

Trebuie să menţionăm că art.1636 cod civil instituie regula potrivit căreia jocul sau prinsoarea nu produce efecte obligatorii, iar câştigătorul nu are acţiune în justiţie pentru a reclama câştigul .

În mod excepţional , jocurile organizate şi reglementate prin norme juridice speciale ( tip Loteria Naţională ) dau dreptul câştigătorului la acţiune în justiţie.